turtit - explicat in DEX

turtit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURTÍT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins², lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

turtit (Dicționaru limbii românești, 1939)
turtít, -ă adj. Lățit pin [!] (saŭ ca pin) apesare [!]: nas turtit.

turtit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turtit a. comprimat, lățit, strivit.

turtit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURTÍT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins², lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. — V. turti.