turti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURTÍ, turtesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦
Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând).
2. Fig. (
Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja.
3. Fig. (
Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din
turtă.turti (Dicționar de argou al limbii române, 2007)turti, turtesc v. r. 1. a-și pierde forțele / energia
2. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta
turti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turtí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. turtésc, imperf. 3
sg. turteá; conj. prez. 3
să turteáscăturti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURTÍ, turtesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦
Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând).
2. Fig. (
Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja.
3. Fig. (
Fam.) A (se) îmbăta (tare). — Din
turtă.turtì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turtì v.
1. a face turtă, a lăți prin apăsare;
2. fam. a se îmbăta rău.