turpitudine - explicat in DEX

turpitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.

turpitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
TURPITÚDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mârșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo].

turpitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURPITÚDINE s. f. faptă nerușinată, josnică; mârșăvie. (< fr. turpitude, lat. turpitudo)

turpitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turpitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. turpitúdinii; pl. turpitúdini

turpitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*turpitúdine f. (lat. turpitúdo, -údinis). Ignominie, dezonoare dintr´o faptă rușinoasă: turpitudinea trădătorilor. Faptă rușinoasă: purtarea asta e o turpitudine.

turpitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turpitudine f. 1. dezonoare din vr’o faptă rușinoasă; 2. faptă rușinoasă.

turpitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. — Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.