turnură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură.
2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦
Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.
II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din
fr. tournure.