turnuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TURNULÉȚ,turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
turnuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) turnuléț s. n., pl. turnuléțe
turnuleț(Dicționaru limbii românești, 1939) turnuléț n., pl. e. Turn mic. V. turelă.
turnuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TURNULÉȚ,turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. — Turn + suf. -uleț.