turnir - explicat in DEX

turnir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURNÍR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier.

turnir (Dicționar de neologisme, 1986)
TURNÍR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois].

turnir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURNÍR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier)

turnir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!turnír s. n., pl. turníruri

turnir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turnir n. serbare militară în evul-mediu, în care cavalerii simulau lupte între dânșii, [Nemț. TURNIER (= fr. tournois)].

turnir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURNÍR, turniruri, s. n. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turnire] — Din germ. Turnier.