turnătorie - explicat in DEX

turnătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

turnătorie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
turnătorie, turnătorii s. f. (peior.) activitate de informator; trădare; delațiune

turnătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turnătoríe s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile

turnătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
turnătoríe f. Arta de a turna metalele: a învăța turnătoria. Uzină metalurgică.

turnătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turnătorie f. 1. arta de a turna metale; 2. uzină unde se toarnă metale și se fabrică unele obiecte cu metalul topit.

turnătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare1 a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. — Turnător + suf. -ie.