turculeț - explicat in DEX

turculeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.

turculeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turculéț s. m., pl. turculéți

turculeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
turculéț m. Trans. Rar. Stigleț (pin [!] aluz. la roșu din creștet, comparat cu fesu Turcilor).

turculeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turculeț m 1. (Banat) sticlete; 2. Munt. floarea Paștilor.

turculeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. — Turc + suf. -uleț.