turbureală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TURBUREÁLĂ s. f. v. tulbureală.
turbureală(Dicționaru limbii românești, 1939) turbureálă f., pl. elĭ. Starea apeĭ turburĭ: turbureala unuĭ rîŭ la cîmp după ploaĭe, turbureala vinuluĭ la început, turbureală în urină. – În est tulb-.
turbureală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TURBUREÁLĂ s. f. v. tulbureală.