turbulent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (
Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine.
2. (
Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din
fr. turbulent, lat. turbulentus.