turbulent - explicat in DEX

turbulent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.

turbulent (Dicționar de neologisme, 1986)
TURBULÉNT, -Ă adj. 1. Care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus].

turbulent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURBULÉNT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus)

turbulent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turbulént adj. m., pl. turbulénți; f. turbuléntă, pl. turbulénte

turbulent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*turbulént, -ă adj. (lat. turbulentus). Pornit spre zgomot orĭ scandal: om turbulent, adunare turbulentă.

turbulent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turbulent a. care e pornit a face sgomot.

turbulent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. — Din fr. turbulent, lat. turbulentus.