turbocarotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURBOCAROTÍERĂ, turbocarotiere, s. f. Carotieră de construcție specială, care poate lucra la turații înalte caracteristice forajului cu turbina. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. turbocarottière.turbocarotieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURBOCAROTIÉRĂ, turbocarotiere, s. f. Carotieră de construcție specială, care poate lucra la turații înalte caracteristice forajului cu turbina. [
Pr.: -
ti-e-] — Din
fr. turbocarottière.