tunărire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) TUNĂRÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a tunări; bombardare.
tunărire(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) tunărire f. canonadă: cu tunărirea înfricoșătoare de bombe BALC.