tunel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUNÉL, tuneluri, s. n. Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație. [
Pl. și:
tunele] – Din
fr. tunnel.tunel (Dicționar de neologisme, 1986)TUNÉL s.n. 1. Galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă.
2. (
Fig.)
Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊
Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamică.
3. (
Anat.) Spațiu prin care trec anumite formațiuni. [Pl.
-luri, -le. / < fr., engl.
tunnel].
tunel (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUNÉL s. n. 1. galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o barieră cu potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (anat.) spațiu prin care trec anumite formațiuni. (< fr.
tunnel, germ.
Tunnel)
tunel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tunél s. n.,
pl. tunéluri/tunéletunel (Dicționaru limbii românești, 1939)*tunél n., pl.
urĭ și
e (fr. [d. engl.]
tunel, care și el vine d. fr.
tonnelle, boltă, din
tonne, butoĭ mare. V.
tonă). Galerie subterană săpată p. circulațiunea trenurilor. Berărie, cîrcĭumă saŭ loccandă într´o galerie lungă în subsol.
tunel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tunel n. drum suteran săpat de-a lungul unei punți sau unui deal.
tunel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUNÉL, tuneluri, s. n. Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație. [
Pl. și:
tunele] — Din
fr. tunnel.