tunar - explicat in DEX

tunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.

tunar
TUNÁR, tunári, s. m. ~ 2. (Arg.) Autorul unui tun (4); infractor (mare, renumit); spărgător; hoț de locuințe. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală]

tunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tunár s. m., pl. tunári

tunar (Dicționaru limbii românești, 1939)
tunár m. (d. tun). Artilerist.

tunar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tunar m. artilerist.

tunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). — Tun + suf. -ar.