tumurug - explicat in DEX

tumurug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.

tumurug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tumurúg (reg.) s. m., pl. tumurúgi

tumurug (Dicționaru limbii românești, 1939)
tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la´nchisoare. V. bulamac, dibă.

tumurug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tumurug n. Mold. buturugă; butuc: ist copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TUMURUG, butuc, închisoare].

tumurug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). — Din tc. tomruk.