tumurluc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tumurlúc (-ci), s. m. –
1. Trunchi de lemn, butuc. –
2. Temniță, închisoare. –
Var. tumurlug. Tc. tum(u)ruk „trunchi” (Tiktin,
cf. Șeineanu, II, 368). Este dubletul lui
tumurug, s. m. (
Mold., lemn, par),
cf. ngr. τουμπρούϰι,
bg. tumruk, sb. tomruk; de aici
turugă, s. f. (
Olt., ciot), probabil în loc de *
tumurugă (după Candrea, din
lat. torus cu
suf. -
ugă).
tumurluc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tumurluc n.
pop. închisoare, gros:
îi duse la tumurluc ISP. [Vorbă identică cu
tumuruc, butuc (cf.
gros)].