tumulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚMULUS s. m. v. tumul.tumulus (Dicționar de neologisme, 1986)TÚMULUS s.n. v.
tumul.
tumulus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tumul(us) m. grămadă de pământ sau clădire de piatră, în formă de con, pe care popoarele vechi o ridicau deasupra mormintelor:
sunt trei specii de tumuli după dimensiunea lor: măgure, movile și gorgane.tumulus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚMULUS s. m. v. tumul.