tumult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUMÚLT, tumulturi, s. n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape.
2. Fig. Agitație, tulburare, zbucium sufletesc. – Din
fr. tumulte, lat. tumultus.tumult (Dicționar de neologisme, 1986)TUMÚLT s.n. 1. Zgomot mare, vuiet, larmă. ♦ Învolburare, tălăzuire a unor ape.
2. (
Fig.) Agitație, zbucium sufletesc. [< fr.
tumulte, lat.
tumultus].
tumult (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUMÚLT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larmă. ◊ învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr.
tumulte, lat.
tumultus)
tumult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tumúlt s. n.,
pl. tumúlturitumult (Dicționaru limbii românești, 1939)*tumúlt n., pl.
urĭ și
e (lat.
tumultus). La Romanĭ, alarmă militară gravă, după care urma maĭ tot-de-a-una mobilizarea generală. Azĭ, mare mișcare cu zgomot și dezordine, tărăboĭ.
Fig. Agitațiune, zbucĭum:
tumultu lumiĭ, al pasiunilor.tumult (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tumult n.
1. mișcare mare însoțită de sgomot și de dezordine;
2. fig. turburare interioară:
tumultul pasiunilor.tumult (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUMÚLT, tumulturi, s. n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape.
2. Fig. Agitație, tulburare, zbucium sufletesc. — Din
fr. tumulte, lat. tumultus.