tumular - explicat in DEX

tumular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. – Din fr. tumulaire.

tumular (Dicționar de neologisme, 1986)
TUMULÁR, -Ă adj. De mormânt; funerar. [Cf. fr. tumulaire].

tumular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUMULÁR, -Ă adj. referitor la tumul; (p. ext.) de mormânt, funerar. (< fr. tumulaire)

tumular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tumulár adj. m., pl. tumulári; f. tumuláră, pl. tumuláre

tumular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tumulár, -ă adj. (d. lat. túmulus, mormînt; fr. -aire). De mormînt: peatră [!] tumulară. V. funerar.

tumular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tumular a. relativ la morminte: piatră tumulară.

tumular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. — Din fr. tumulaire.