tumul (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)TÚMUL, tumuli, s.m. Movilă de pământ sau de piatră pe care o ridicau unele popoare din antichitate deasupra mormintelor.
tumul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [
Var.:
túmulus s. m.] – Din
fr.,
lat. tumulus.tumul (Dicționar de neologisme, 1986)TÚMUL s.m. (
Ist.) Movilă conică sau piramidală, făcută din pământ sau din piatră, înălțată de unele popoare din vechime deasupra unui mormânt. [Var.
tumulus s.n. / < fr., lat.
tumulus].
tumul (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUMÚL s. m. movilă de pământ înălțată de unele popoare, începând din neolitic, în scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic. (< fr., lat.
tumulus)
tumul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túmul s. m.,
pl. túmulitumul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din Antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [
Var.:
túmulus s. m.] — Din
fr.,
lat. tumulus.