tumoare - explicat in DEX

tumoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

tumoare (Dicționar de neologisme, 1986)
TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

tumoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor)

tumoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tumoáre/tumóră s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri

tumoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tumoáre f., pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflătură [!] mórbidă, bolfă. V. chist, motîlcă, gîlcă.

tumoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tumoare f. Med. umflătură.

tumoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] — Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.