tumefiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUMEFIÉRE, tumefieri, s. f. Faptul de
a se tumefia. [
Pr.:
-fi-e-] –
V. tumefia.tumefiere (Dicționar de neologisme, 1986)TUMEFIÉRE s.f. Faptul de a se tumefia; umflare. [Pron.
-fi-e-. / <
tumefia].
tumefiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUMEFIÉRE, tumefieri, s. f. Faptul de
a se tumefia. [
Pr.: -
fi-e-] —
V. tumefia.