tumefia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUMEFIÁ, pers. 3
tumefiază, vb. I.
Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. tuméfier.tumefia (Dicționar de neologisme, 1986)TUMEFIÁ vb. I. refl. (
Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pron.
-fi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / <
tuméfier, cf. lat.
tumefacere – a umfla].
tumefia (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUMEFIÁ vb. refl. a prezenta o tumefacție; a se umfla. (< fr.
tuméfier)
tumefia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tumefiá (a se ~) (-fi-a) vb. refl.,
ind. prez. 3
se tumefiáză; conj. prez. 3
să se tumefiéze (-fi-e-); ger. tumefiíndu-se (-fi-in-)tumefia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUMEFIÁ, pers. 3
tumefiază, vb. I.
Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [
Pr.: -
fi-a] — Din
fr. tuméfier.