tumefacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din
fr. tuméfaction.tumefacție (Dicționar de neologisme, 1986)TUMEFÁCȚIE s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată de tulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen.
-iei. / cf. fr.
tuméfaction, lat.
tumefactus – umflat].
tumefacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. (< fr.
tuméfaction)
tumefacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tumefácție (-ți-e) s. f.,
art. tumefácția (-ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (-ți-i-)tumefacție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. — Din
fr. tuméfaction.