tuieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUIÉȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (
Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. –
Cf. tehui.tuieș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túieș (
reg.)
adj. m.,
pl. túieși; f. túieșă, pl. túieșetuieș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚIEȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (
Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. —
Cf. tehui.