tubulură - explicat in DEX

tubulură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUBULÚRĂ, tubuluri, s. f. Bucată scurtă de țeavă îmbinată etanș cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din conductă. – Din fr. tubulure.

tubulură (Dicționar de neologisme, 1986)
TUBULÚRĂ s.f. Bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. [< fr. tubulure].

tubulură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUBULÚRĂ s. f. 1. bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. 2. ansamblu de tuburi ale unei instalații. (< fr. tubulure)

tubulură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tubulúră s. f., g.-d. art. tubulúrii; pl. tubulúri

tubulură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUBULÚRĂ, tubuluri, s. f. Bucată scurtă de țeavă îmbinată etanș cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din conductă. — Din fr. tubulure.