tuberoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUBERÓZĂ, tuberoze, s. f. (
Bot.) Chiparoasă. – Din
fr. tubéreuse.tuberoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUBERÓZĂ s. f. plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe, mirositoare; chiparoasă. (< fr.
tubéreuse)
tuberoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tuberóză s. f.,
g.-d. art. tuberózei; pl. tuberózetuberoză (Dicționaru limbii românești, 1939)*tuberóză f., pl.
e (lat.
tuberosa, fem. d.
tuberosus; fr.
tubéreuse).
Bot. O plantă amarilidee cu frumoase florĭ albe cu petalele cărnoase și au un miros suav și pătrunzător (
poliantes tuberosa). – Vulg.
tiparoasă și
chiparoasă.tuberoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUBERÓZĂ, tuberoze, s. f. (
Bot.) Chiparoasă. — Din
fr. tubéreuse.