tubaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUBÁJ, tubaje, s. n. (
Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ◊
Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din
fr. tubage.tubaj (Dicționar de neologisme, 1986)TUBÁJ s.n. (
Med.) Metodă de examen clinic constând în introducerea în stomac, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc pentru extragerea de suc gastric. ♦
Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. [< fr.
tubage].
tubaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUBÁJ s. n. introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator sau terapeutic. ♦ ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. (< fr.
tubage)
tubaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tubáj s. n.,
pl. tubájetubaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUBÁJ, tubaje, s. n. (
Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ♦
Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. — Din
fr. tubage.