tuba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUBÁ, tubez, vb. I.
Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din
fr. tuber.tuba (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr.
tuber)
tuba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUBÁ, tubez, vb. I.
Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. — Din
fr. tuber.