trădător - explicat in DEX

trădător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

trădător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trădătór s. m., pl. trădătóri

trădător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trădătór, -oáre s. (d. trădat, dar infl. și de it. traditore). Care trădează, vînzător: Ĭuda a fost trădătoru luĭ Hristos.

trădător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trădător m. cel ce comite o trădare.

trădător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. — Trăda + suf. -ător.