trântori - explicat in DEX

trântori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

trântori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trântorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trântor, a lenevi. – Din trântor.

trântori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trântorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 să trântoreáscă

trântori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. — Din trântor.