truver - explicat in DEX

truver (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUVÉR, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din evul mediu, în nordul Franței. – Din fr. trouvère.

truver (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUVÉR s.m. (Lit.) Nume dat în evul mediu poeților care scriau și cântau, în limba franceză din nordul Franței, poezii epice, istorioare etc. [< fr. trouvère, cf. v.fr. trovere – cel care găsește].

truver (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUVÉR s. m. nume dat poeților-cântăreți medievali din nordul Franței, care cultivau o poezie erotică rafinată și o artă savantă a compoziției muzicale. (< fr. trouvère)

truver (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
truvér s. m., pl. truvéri

truver (Dicționaru limbii românești, 1939)
*truvér m. (fr. trouvère vfr. trouvere, ac. trouveor, [d. trouver, a găsi], care corespunde cu pv. trobador. V. trubadur). Poet francez medieval (în limba Parisuluĭ).

truver (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUVÉR, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din Evul Mediu, în nordul Franței. — Din fr. trouvère.