truvabil - explicat in DEX

truvabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Franțuzism) De găsit, care poate fi găsit. – Din fr. trouvable.

truvabil (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUVÁBIL, -Ă adj. (Franțuzism) Care poate fi găsit, de găsit. [< fr. trouvable].

truvabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi găsit, de găsit. (< fr. trouvable)

truvabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
truvábil (livr.) adj. m., pl. truvábili; f. truvábilă, pl. truvábile

truvabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Livr.) De găsit, care poate fi găsit. — Din fr. trouvable.