trustier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUSTIÉR, -Ă, trustieri, -e, adj. Al unui trust, referitor la un trust, de trust. [
Pr.:
-ti-er] – Din
engl. trustier.trustier (Dicționar de neologisme, 1986)TRUSTIÉR, -Ă adj. Al unui trust, de trust. [Pron.
-ti-er. / cf. engl.
trustier].
trustier (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRUSTIÉR, -Ă I.
adj. al unui trust. II. s. m. trustman. (< engl.
trustier)
trustier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trustiér (-ti-er) adj. m.,
pl. trustiéri; f. trustiéră, pl. trustiéretrustier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUSTIÉR, -Ă, trustieri, -e, adj. Al unui trust, referitor la un trust, de trust. [
Pr.:
-ti-er] — Din
engl. trustier.