trușnic (Dicționaru limbii românești, 1939)trúșnic și
strúșnic n., pl.
e (cp. cu
torohină și cu rus.
truhá, fîn mărunt, semințe din fîn; sîrb.
trušni hljeb, trušnica, pîne [!] de pîsat; bg.
trušniĭa, conserve vegetale în oțet. V.
trohot).
Mold. la munte. Rămășiță de semințe din care s´a scos uleĭu. Plăcintă făcută din această rămășiță. Crint. – În Trans.
trușnec.