trusă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din
fr. trousse.trusă (Dicționar de neologisme, 1986)TRÚSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate (folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (
p. ext.) totalitatea unor asemenea ustensile. [< fr.
trousse].
trusă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr.
trousse)
trusă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule.
Fr. trousse. –
Der. trusou, s. n., din
fr. trousseau.trusă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trúsă s. f.,
g.-d. art. trúsei; pl. trúsetrusă (Dicționaru limbii românești, 1939)*trúsă f., pl.
e (fr.
trousse). Geantă saŭ cutie care conține maĭ multe instrumente necesare unuĭ medic, inginer, meseriaș orĭ călător:
o trusă de chirurgie, de călătorie.trusă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesii sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. — Din
fr. trousse.