trupușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRUPUȘÓR,trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] – Trup + suf. -ușor.
trupușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trupușór (pop.) s. n., pl. trupușoáre
trupușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRUPUȘÓR,trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] — Trup + suf. -ușor.