trupiță - explicat in DEX

trupiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÚPIȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. – Cf. scr. trupica.

trupiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
trupíță (-țe), s. f. – Partea centrală a plugului, conținînd plazul și cormana. Sb. trupica (Tiktin; Candrea) sau dim. de la trup, format în interiorul rom. (Scriban).

trupiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trúpiță s. f., g.-d. art. trúpiței; pl. trúpițe

trupiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
trúpiță f., pl. e (d. trup ?) Mijlocu pluguluĭ (cormana, plazu și bîrsa).

trupiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trupiță f. cormana plugului împreună cu bârsa și plazul.

trupiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUPÍȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. — Cf. sb. trupica.