trupeșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUPEȘÍE s. f. (
Pop.) Constituție fizică robustă. –
Trupeș + -
suf. -ie.trupeșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trupeșíe (
pop.)
s. f.,
art. trupeșía, g.-d. trupeșíi, art. trupeșíeitrupeșie (Dicționaru limbii românești, 1939)trupeșíe f. (d.
trupeș). Calitatea de a fi trupeș, corpulență [!].
trupeșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trupeșie f. corpulență:
minte de prunc într’atâta trupeșie OD.
trupeșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUPEȘÍE s. f. (
Pop.) Constituție fizică robustă. —
Trupeș + -suf. -
ie.