trupeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÚPEȘ, -Ă, trupeși, -e, adj. (
Pop.) Bine conformat din punct de vedere fizic; robust, voinic. ♦ (
Peior.) Gras. –
Trup +
suf. -eș.trupeș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trúpeș (
pop.)
adj. m.,
pl. trúpeși; f. trúpeșă, art. trúpeșa, pl. trúpeșetrupeș (Dicționaru limbii românești, 1939)trúpeș, -ă adj. (d.
trup). Corpulent [!], gros, gras:
om trupeș.trupeș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trupeș a. corpulent.
trupeș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÚPEȘ, -Ă, trupeși, -e, adj. (
Pop.) Bine conformat din punct de vedere fizic; robust, voinic. ♦ (
Peior.) Gras. —
Trup +
suf. -
eș.