trupete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUPÉTE, trupeți, s. m. (
Fam.) Soldat (fără grad). [
Var.:
trupét s. m.] –
Trupă +
suf. -ete.trupete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)trupete, trupeți s. m. (peior.) militar în termen
trupete (Dicționaru limbii românești, 1939)*trupéte m. (d.
trupă).
Fam. Iron. Soldat prost (fără nicĭ un grad). V.
gradat, gregar, răcan.trupete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUPÉTE, trupeți, s. m. (
Fam.) Soldat (fără grad). [
Var.:
trupét s. m.] —
Trupă +
suf. -
ete.