trupesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUPÉSC, -EÁSCĂ, trupești, adj. Privitor la trup, care ține de trup; fizic. ♦ Senzual; sexual. –
Trup +
suf. -esc.trupesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trupésc adj. m.,
f. trupeáscă; pl. m. și
f. trupéștitrupesc (Dicționaru limbii românești, 1939)trupésc, -eáscă adj. (d.
trup). Corporal, relativ la trup:
pedeapsă trupească, hrana trupească și sufletească. Sensual:
pornirĭ trupeștĭ.trupesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trupesc a.
1. corporal:
pedepse trupești; 2. fig. sensual:
porniri trupești.trupesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUPÉSC, -EÁSCĂ, trupești, adj. Privitor la trup, care ține de trup; fizic. ♦ Senzual; sexual. —
Trup +
suf. -
esc.