trupește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUPÉȘTE adv. Din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fizicește. –
Trup +
suf. -ește.trupește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trupéște adv.trupește (Dicționaru limbii românești, 1939)trupéște adv. Din punctu de vedere al trupuluĭ:
a te îngriji bine trupește. În mod sensual:
a ĭubi trupește.trupește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUPÉȘTE adv. (
Pop.) Din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fizicește. —
Trup +
suf. -
ește.