trudi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUDÍ, trudesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Pop.)
1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni.
2. A se căzni, a se chinui. ♦
Tranz. (
Înv. și
pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din
sl. truditi.trudi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)trudí, trudesc, vb. intranz. și refl. – A munci din greu, a depune efort; a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi 1925: 238). – Din sl. truditi.
trudi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trudí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trudésc, imperf. 3
sg. trudeá; conj. prez. 3
să trudeáscătrudì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trudì v.
1. a obosi mult;
2. a-și încorda puterile;
3. fig. a se chinui. [Slav. TRUDITI].
trudi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUDÍ, trudesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Pop.)
1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni.
2. A se căzni, a se chinui. ♦
Tranz. (
înv. și
pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. — Din
sl. truditi.