troĭcă - explicat in DEX

troică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ◊ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.

troică (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenție constituită din trei state. 3. asociație (politică) între trei entități. (< rus. troika)

troică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka.

troică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tróică (troi-) s. f., g.-d. art. tróicii; pl. tróici

troică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ♦ Fig. Grup format din trei personalități. — Din rus. trojka.

troĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
tróĭcă f., pl. ĭ (rus. troĭka, adică „cu treĭ caĭ”). Căruță saŭ trăsură cu treĭ caĭ. Munt. est. Căruță cu doŭă roate și cu un cal (numită și truĭcă).