troscoțel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) TROSCOȚÉL,troscoțele, s. n. (Bot.) 1. Troscot1. 2. Scârțâitoare. – Din troscot + suf. -el.
troscoțel(Dicționaru limbii românești, 1939) troscoțél m., pl. eĭ (d. troscot). Olt. Mușățel [!], romăniță. Trans. Scîrțîitoare.