tropot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÓPOT, tropote, s. n. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul; tropotit. – Din
bg.,
scr. tropot.tropot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trópot s. n.,
pl. trópotetropot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tropot n. sgomot ce face calul în trapăt:
un tropot de copite pe ghiață ropotind AL. (V.
trop !].
tropot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÓPOT, tropote, s. n. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul; tropotit. — Din
bg.,
sb. tropot.