tropism - explicat in DEX

tropism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. – Din fr. tropisme.

tropism (Dicționar de neologisme, 1986)
TROPÍSM s.n. Tendință de orientare, de creștere a organismelor vii, determinată de direcția din care acționează asupra lor anumiți factori fizico-chimici ca lumina, căldura etc.; tropie. ♦ Proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe ale acestora; taxie. [< fr. tropisme, cf. gr. tropos – răsucire].

tropism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROPÍSM s. n. 1. tendință de orientare a organismelor vii în funcție de un agent fizico-chimic. 2. proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe; taxie. (< fr. tropisme)

tropism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tropísm s. n., pl. tropísme

tropism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. — Din fr. tropisme.