tropism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. – Din
fr. tropisme.tropism (Dicționar de neologisme, 1986)TROPÍSM s.n. Tendință de orientare, de creștere a organismelor vii, determinată de direcția din care acționează asupra lor anumiți factori fizico-chimici ca lumina, căldura etc.; tropie. ♦ Proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe ale acestora; taxie. [< fr.
tropisme, cf. gr.
tropos – răsucire].
tropism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROPÍSM s. n. 1. tendință de orientare a organismelor vii în funcție de un agent fizico-chimic. 2. proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe; taxie. (< fr.
tropisme)
tropism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tropísm s. n.,
pl. tropísmetropism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. — Din
fr. tropisme.