tropar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROPÁR, tropare, s. n. Scurtă cântare bisericească de laudă în cinstea unui sfânt sau a unui eveniment religios. – Din
sl. troparĩ.tropar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tropár s. n.,
pl. tropáretropar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tropar n. cântare bisericească după anumită melodie. [De origină slavo-greacă].
tropar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROPÁR, tropare, s. n. Scurtă cântare bisericească de laudă în cinstea unui sfânt sau a unui eveniment religios. — Din
sl. troparĭ.